Sa-i dai unei fete liliac

să-i dai unei fete liliac și s-o întrebi cum te miroase mirosindu-l și s-o miroși la rându-ți prin copac prin frunze mov, prin flori prea verzi prin amintiri, simțiri, prin tot în ce tu crezi. să îi dai o floare de liliac. și să o rogi frumos să n-o arunce, ci numai prin ea să…

un trist prezent

Într-adevăr, oamenii văd în tine exact atât cât le permite universul lor să vadă. Frumusețea adevărată nu poate fi văzută de un suflet urât, nici gustată de cineva care se oprește deasupra aparențelor. Căci trenul lui nu mai are cărbuni, și, chiar dacă ar avea, este greu să traversezi un drum cu multe serpentine. Riști…

Ce-i o iubire?

Iubire dintre două creaturi Nu e ceva prea explicabil Cum din nimic își fac sculpturi Iubirea nu-i ceva tratabil. Ea poate fi o boală crudă Ea este mai mereu așa Ignoră strigătul, e surdă Și te va chinui, până ce n-oi mai putea Te arde-ncet, așa cum e mai rău Simți că plătești pentr-un tragic…

Viata, draga mea

Iubesc viața, nu-i minciună De m-aruncă cât cu ochii vezi O cert, o iert, nu-i port ranchiună N-ai ce să-i faci, doar s-o urmezi! M-am întristat pe tine, viață! M-am supărat, înfuriat. Ești lină, dulce, dar și hoață Mi-ești unic drum de urmat Învățător când sunt mai mic Profesor când decid să sparg coconul M-arunci…

Despre

Despre iubire, nu prea multe Căci eu nu știu să merg, să cânt, să zic. Prefer să mă afund în taine mute, Să mă ascund, căci eu nu știu nimic. Să nu mă-ncred în tot ce aud Să nu vorbesc dacă nu știu Să-nvăț să simt, cum să ascult Cât încă nu e prea târziu…

arta de a venera

Se poate să-mi fi scris o poezie-n păr În timp ce viața m-aștepta să o împletesc Refuz supunerea cu neastâmpăr Mă încep, mă simt și mă sfârșesc Și plin de zahăr e-năuntrul meu E plin de lemn de șemineu ce arde Mi-e arta scrisă-n decolteu Și te așteaptă prin mansarde Ca să te scrie pe…

A fi prezent sau nu

Se poate să nu fi aflat nimic Cât timp am existat Se poate să fi fost prea mic Și prea închis, prea întristat. Se poate să-mi fi îndrumat prezența Spre-un loc adânc, inexistent Se poate să fi ignorat esența-mi Care mă roagă să mă fiu prezent Nu sunt prezent, nici nu am fost Și simt…

Idilicul

Din vântul rece și ploios, Din ceața groasă și cețoasă, Te aflu-n mâlul noroios Și mi te-ascunzi în partea mea ploiasă. Cea care știe să te adore, Cu un infinit mai mult ca cea care zâmbește. Tristețea nu îmi nenorocește sufletul, Căci doar ea îl simte, ocrotește și-l trăiește. În norii simpli, și frumoși, și…

Pudra norului

fur o privire cerului, adică ție și îl rog să-mi ofere un nor, să mi-l lege în păr, să mi-l împletească în cosițe, să îl transforme într-o fundă care să mă îmbrățișeze toată. iar cu praful ce rămâne în urma lui, îl rog să-mi dezmierde gâtul. ceea ce rămâne în urma rămășițelor, beau. și mă…

Fragment de iubire

Acesta este Bruxelles. Locul în care, pentru întâia dată, sufletul meu și-a găsit perechea absolută..În soare, în vânt, în ploi. În aerul cald și dulce, se evaporă apăsările lumești, în frigul înțepător si crud, se nasc fantezii care dau naștere unei realități potrivite sufletului meu. În întunericul curios, curiozitatea mea și-a întâlnit cel mai bun…

Loading…

Something went wrong. Please refresh the page and/or try again.


Follow My Blog! 🙂