să-i dai unei fete liliac
și s-o întrebi cum te miroase mirosindu-l
și s-o miroși la rându-ți prin copac
prin frunze mov, prin flori prea verzi 
prin amintiri, simțiri, prin tot în ce tu crezi.
să îi dai o floare
de liliac.
și să o rogi frumos
să n-o arunce,
ci numai prin ea să te păstreze, 
după urechea-i aurită
de razele unui apus de mai.
să-i dai unei fete liliac
și să-i promiți că îi vei fi crenguță.
și, iarna, când movul va fi dispărut
când florile vor fi căzut
când cerul se va ninge
când totul se va stinge
tu vei rămâne răsărit de mângâiere.
să-i dai unei femei
liliac
să o întrebi cu drag, în șoaptă
câtă iubire simte ea din tine
în floarea ei de liliac.
să îi oferi unei femei
o floare
de liliac
și nu uita s-o îndulcești cu gustul tău
apoi, s-o guști cum ea te gustă
și să o simți
cum singură cutremură pământul
când tu în dânsa ești cu gândul
și înflorește liliacul. 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s