Într-adevăr, oamenii văd în tine exact atât cât le permite universul lor să vadă. Frumusețea adevărată nu poate fi văzută de un suflet urât, nici gustată de cineva care se oprește deasupra aparențelor. Căci trenul lui nu mai are cărbuni, și, chiar dacă ar avea, este greu să traversezi un drum cu multe serpentine. Riști să te împiedici, să pierzi cursul șinelor, să nu te mai redresezi niciodată. Există posibilitatea să nu înțelegi nimic din drum, să nu înțelegi nici copacii, nici văile, nici munții. Și nici măcar zilele și nopțile. Destul de probabil ca unora, multora, să le fie mai bine în afara problemei, deci în afara vieții, privind spre un contur și crezând, naivi, că acela-i miezul. Cât de mult se înșală. Cât de mult.

Am greșit față de mine de prea multe ori, atât de mult încât nu voi avea timp în viața asta pentru a-mi cere iertare. Pentru fiecare dată când am crezut că trenul altora este și al meu, pentru fiecare dată când mi-am pierdut puritatea încercând să cumpăr un bilet în trenul altcuiva. Învățăturile adevărate vin doar în urma unor greșeli adevărate, cruciale și, câteodată, absolut ireversibile. Și realizez că noi, oamenii, aceste ființe atât de sigure în aparență, atât de instabile în esență, nu ne muțumim cu învățăturile altora, ori cu greșeli care pot avea o eventuală rezolvare. Suntem făcuți pentru tragic, chiar dacă mulți nici măcar nu înțeleg ce presupune tragicul. Poate acesta este motivul pentru care puțini supraviețuiesc și mulți mor, pe parcursul acestui drum numit, tot tragic, viață.

Privind în jur, nu îmi explic cum încă mai trăiesc, cum încă mai rezist. Nu mă tem că voi fi înghițită, știu că superficialitatea nu are apetit pentru cei ca mine, nu mă îngrozește, însă eu, altceva de mâncare nu mai găsesc, iar apetitul îmi dispare pe termen nelimitat când aceasta îmi este servită în farfurie. S-au vândut poeziile, discuțiile la ceas de seară nu se mai găsesc nici la cele mai luxoase restaurante, iar oamenii de calitate au fost scoși din producție, când ceilalți au început să se vândă la reduceri.

Dezamăgirea se spune că nu este caracteristică sufletelor tinere, însă eu simt contariul. Ca suflet tânăr, ființez ca să visez, dar întreaga arie a universului meu este limitată de o diagonală de lungimea unor oameni scurți. La minte, fire, imaginație și, cel mai dureros, la suflet. Când oamenii au ajuns să liciteze pentru o viață mediocră și dezgustătoare? Când a ajuns acest fapt o mândrie? Unde și-a pierdut trenul visării, trăirii autentice, cărbunii? Sau cât de mult s-au scumpit? Și de s-ar fi scumpit, de ce nu îi cumpără bogații? Aceia care văd bogație în bancnote și lucruri fabricate în masă, căci, spre surprinderea lor, nu sunt chiar unici, ci mai sunt mulți cumpărători care ar licita tot ceea ce înseamnă frumusețe, pe o viață trăită atât de trist.

Cât de ieftină poate fi o rochie scumpă, când, în realitate, ea acoperă doar niște linii trupești? Cât de greu este să râzi cu cei care te dezgustă? Ori să mergi la braț cu oamenii care nu te privesc în ochi. Zâmbetul a ajuns cea mai falsificată monedă de schimb, când zâmbetul este printre singurele acțiuni pure din acest univers. Universul se îneacă în prostie absolută. Deștept nu înseamnă să deții premii, nici să ai un succes extraordinar. Nu înseamnă să fii olimpic, bancher, doctor, profesor, nu are legătură cu un titlu. Lăsați suprafața aceasta a vieții, îmbibată si întinată de titluri. Oamenii se definesc printr-un singur cuvânt: oameni. “A fi deștept” este echivalent cu “a fi om”. Asumat, iubitor de autenticitate, îmbrățisând mai cu patos un gunoi real, decât un amic fals. Iar viața nu este acoperită de o suprafață, noi singuri o inventăm, doar pentru a ascunde faptul că, de fapt, suntem prea speriați și prea puțin asumați încât să o privim în adevăratul sens al cuvântului, așa cum este ea, viață.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s