Iubire dintre două creaturi
Nu e ceva prea explicabil
Cum din nimic își fac sculpturi
Iubirea nu-i ceva tratabil.

Ea poate fi o boală crudă
Ea este mai mereu așa
Ignoră strigătul, e surdă
Și te va chinui, până ce n-oi mai putea

Te arde-ncet, așa cum e mai rău
Simți că plătești pentr-un tragic păcat
Un ban nu dă pe plânsul tău
Dacă-ndrăznești să plângi, ea te-a înșfăcat

Te mistuie-al ei foc
Te pârjolește-ncet, cumplit
Răgaz să îți revii, deloc
Căci îi ești sclav, deci pedepsit

De ce? Pentru că eu iubesc?
Nu, ci pentru că așa-i când ești
De ce? Pentru că te doresc?
Așa, așa îți e să mă dorești

E boala noastră cea mai grea
Mereu prezentă-n colț, la pândă
A o trata nu vei putea
Căci hrană-i este rana sângerândă

Deși iubirea are-un susur liniștit
Nu-l poate auzi decât un mediocru
Care nu poate spune c-a simțit
Că ea-i cu-adevărat masacru

Nu mișc nimic, nu caut leac
Nu profanez acest mormânt
Mă-ndrăgostesc, iubesc și tac
Eu știu c-așa îi pe Pământ.