Despre iubire, nu prea multe
Căci eu nu știu să merg, să cânt, să zic.
Prefer să mă afund în taine mute,
Să mă ascund, căci eu nu știu nimic.

Să nu mă-ncred în tot ce aud
Să nu vorbesc dacă nu știu
Să-nvăț să simt, cum să ascult
Cât încă nu e prea târziu

Deși nu cred că poate fi
Niciunde timpul prea trecut
Sau cel puțin eu nu voi ști
Voi fi sperat, zăcut și-atât.

Despre curaj, nu știu să spun istorii
Așa că tac și nu rostesc, nu îndrăznesc
Precum tac mâlc toți muritorii
Când a trăi nu izbutesc. 

Despre iubire, nu prea multe
Nu știu, nu simt, nu vreau să mă las pradă
Căci muritorii nu știu, nu vor s-asculte
Tristețea lumii stă dovadă.

Despre iubire, mi-a ajuns
Să mă gândesc cum s-ar forma.
Nu m-a iubit, ci m-a împuns..
Cum numai un dușman s-ar îndura. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s