Se poate să-mi fi scris o poezie-n păr
În timp ce viața m-aștepta să o împletesc
Refuz supunerea cu neastâmpăr
Mă încep, mă simt și mă sfârșesc
Și plin de zahăr e-năuntrul meu
E plin de lemn de șemineu ce arde
Mi-e arta scrisă-n decolteu
Și te așteaptă prin mansarde
Ca să te scrie pe hârtie
În versuri, cu peniță de catifea
Ca să te-adune și împrăștie
Ca să te mestece și bea
Mă ispitește gândul să te-aduc în mine
Și să te țin închis până îți va plăcea
Și-aștept să te întâmpli în taine
Să te eliberez în pielea mea
Să îmi devii bandaj pe veci
Să mă ferești de rău, de greu, de acru
Să nu te duci, să nu îmi pleci
Rămâne-mi filtru, maistru, teatru

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s