Se poate să nu fi aflat nimic
Cât timp am existat
Se poate să fi fost prea mic
Și prea închis, prea întristat.
Se poate să-mi fi îndrumat prezența
Spre-un loc adânc, inexistent
Se poate să fi ignorat esența-mi
Care mă roagă să mă fiu prezent
Nu sunt prezent, nici nu am fost
Și simt că am ratat o viață
Că am privit, precum un prost
Către a vieții altă față
Spre o minune, o mirare
Un chip prea blând ca să existe
Un zâmbet, râs, o tremurare
Ale sufletului aripi triste
Ce se deschid prea rar
Și mult prea des rămân tăcute
Un veritabil funerar
Al unei vieți contrafăcute

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s